Au trecut vremurile în care mașinile puteau fi reparate doar după ce un meșter iscusit asculta cu atenție motorul, pentru a detecta, mai mult sau mai puțin precis, sursa problemei. Cu toții am fost cel puțin o dată în service, unde am văzut că toate sculele din trusa mecanicului sunt aproape inutile fără aparatul de diagnoză computerizată.
Punctul de contact dintre mașină și programele complexe de software este reprezentat de portul OBD II. Acesta poate fi găsit atât în stânga, cât și în dreapta volanului, precum și sub acesta. De asemenea, portul OBD II poate fi localizat între scaune, sub torpedo sau chiar pe consola centrală, în funcție de fiecare model de mașină. În rândurile de mai jos, analizăm rolul acestei componente în menținerea automobilului într-o stare tehnică bună, cu minimum de efort.
Vezi 👉 AICI oferta noastră de AUTOTURISME
Când a apărut acest port
După ce Volkswagen a echipat modelul Type 3 cu o formă incipientă de conexiune digitală pentru detectarea posibilelor defecțiuni, industria auto a simțit nevoia unui standard general. Anul 1988 a adus prima versiune a unui sistem computerizat de diagnoză, dar nevoia permanentă de evoluție și-a spus cuvântul începând cu anul 1994. Până în anul 1996, standardul OBD II era deja obligatoriu în Statele Unite ale Americii, cu variațiile de rigoare. Dacă modelele Chrysler, cele europene și cele asiatice foloseau protocolul ISO 9141, General Motors și Ford au rămas tributari formulelor SAE J1850 VPW, respectiv SAE J1850 PWM.
Vezi categoria noastră de ▶ PIESE
Cum funcționează portul OBD II
Primul semn de alarmă cu privire la necesitatea de a folosi portul OBD II este aprinderea martorului „Check engine”. Acesta este momentul în care vei folosi scanerul OBD pentru a te conecta la computerul de bord al mașinii prin portul OBD. Astfel, vei avea acces la informațiile furnizate de senzorii de la bord și vei putea să identifici cauza pentru care, de exemplu, consumul mașinii a crescut nejustificat.
Odată stabilită conexiunea, aceasta generează o interogare a computerului de bord pentru a identifica eventualele coduri de eroare. De regulă, acestea sunt formate din patru cifre, precedate de o literă aferentă ansamblului principal. Astfel, P corespunde motorului și transmisiei, C se referă la problemele caroseriei și ale șasiului, iar U corespunde problemelor de natură electronică.
Vezi categoria noastră de 👉 AUTOUTILITARE
Ce diferențe sunt între OBD II și OBD I
Arhitectura portului OBD II a adus îmbunătățiri importante față de înaintaș. Astfel, în conector există un pin care asigură alimentarea interfeței de diagnoză auto direct de la acumulatorul mașinii. În acest mod, este eliminată nevoia unei conexiuni dedicate, de la o sursă convențională de energie electrică. Mai mult, conexiunea este una directă în cazul OBD II, spre deosebire de OBD I. Noul standard poate identifica mult mai precis codurile de eroare și este compatibil cu o mare varietate de producători auto. OBD II ia în calcul mai multe coduri și furnizează soluții calibrate pentru problemele pe care le identifică.
Cu informațiile de mai sus, vei avea un punct de plecare în încercarea de a descoperi ce încearcă să îți transmită automobilul de fiecare dată când se aprinde martorul „Check engine”. Cu piese de schimb de calitate și cu ajutorul profesioniștilor, vei reuși să remediezi cele mai multe defecțiuni posibile.
Credit foto: Shutterstock
Pasionat de noutățile din industria auto, dar și de povestea fascinantă a automobilului, Gabriel nu își pierde niciodată curiozitatea. În articolele scrise de el găsești ponturi utile, descrieri amănunțite și analize comparative, pentru ca alegerea viitoarei tale mașini să fie una inspirată. Tot Gabriel îți oferă ghiduri de întreținere corectă a mașinii, pentru o valoare mai bună la revânzare.
